De ce nu te poţi gâdila singur(ă)?

„Consider că simţul tactil şi atingerea între persoane este ceva foarte important pentru noi oamenii, dar nu este studiat foarte mult”, a precizat autoarea principală a studiului, Rebecca Böhme. Atingerea este primul mod prin care oamenii cunosc alţi oameni: chiar înainte de naştere, fetuşii simt interiorul pântecului. Mai târziu în viaţă, atingerea interpersonală este o parte cheie a vieţii noastre. De la strâns mâna la ridicarea unui copi, la atingerea altor oameni şi la simţirea atingerii altor oameni, toate acestea ne spun ceva despre mediul şi legăturile noastre cu alţii, scrie Popular Science.

Dar creierele noastre procesează atingerea socială şi atingerea proprie în moduri diferite. Noul studiu ajută la cunoaşterea unor părţi din acest proces. Böhme şi colegii ei au condus o serie de trei teste asupra diferitelor grupuri de participanţi pentru a vedea ce se întâmplă în sistemul nervos în timpul autoatingerii şi a atingerii de la alte persoane.

• Ce este „paradoxul coastei”?
• Câte bombe nucleare au fost folosite în lume?

În primul test, au pus participanţii într-un RMN, găsind că în timpul propriei atingeri, mai puţine zone din creier sunt activate şi la o intensitate mai mică faţă de atingerea de la alţi oameni. În al doilea test, au rugat participanţii să îşi atingă propriile mâini şi simultan să le împungă cu un filament din plastic. Apoi, cercetătorii au întrebat voluntarii dacă au simţit filamentul şi unde au simţit cel mai mult atingerea – în mâna care atingea sau în braţul care simţea atingerea. În al treilea test, oamenii de ştiinţă au plasat un electrod pe degetele mari de la mână ale participanţilor şi l-au folosit pentru a urmări cât de repede procesează creierul informaţia de la propria atingere sau de la atingerea de la alţii.

S-a găsit că percepţia propriei atingeri are o prioritate mai mică pentru creier faţă de percepţia atingerii altor persoane, ceea ce nu a fost surprinzător. Ceea ce a părut neobişnuit este diferenţa semnificativă dintre cele două atingeri. „Această diferenţă extremă nu ste ceva la care mă aşteptam”, a precizat Böhme.

Studiul demonstrează că creierele participanţilor înţelegeau clar diferenţa dintre atingerea proprie şi atingerea de la alţii, cântărind experienţa în mod diferit: „eu” versus „nu eu” este definit de atingere.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

De ce râdem când suntem gâdilaţi? Cercetătorii au aflat răspunsul

Noutate în lumea ştiinţifică. Ce se întâmplă cu oamenii care au capacitatea de a se gâdila singuri

Şoarecii sar de fericire atunci când sunt gâdilaţi – VIDEO

3 comportamente enigmatice ale corpului omenesc